Cum alegi forma sprâncenelor în funcție de forma feței

Există un sfat care circulă de ani buni în beauty: „față rotundă înseamnă sprâncene arcuite, față pătrată înseamnă sprâncene drepte”. Este simplu, este ușor de reținut și, în practică, te lasă baltă exact atunci când ai nevoie de el.

Pentru că nicio clientă nu are o față perfect rotundă sau perfect pătrată. Are o frunte mai lată decât bărbia, un ochi ușor mai sus decât celălalt și o sprânceană care a rămas mai rară după o epilare din liceu. Rețetele generale nu acoperă asta.

Articolul acesta îți dă și rețetele, pentru că sunt un punct de plecare util, dar mai ales metoda care funcționează când clienta din fața ta nu se potrivește în niciuna dintre categorii.

De ce contează forma sprâncenelor mai mult decât crezi

Sprânceana este singura trăsătură a feței pe care o poți modifica semnificativ în 30 de minute, fără ac și fără bisturiu. Ridici arcul cu doi milimetri și privirea se deschide. Îngroși coada și fața pare mai scurtă. Schimbi unghiul de start și distanța dintre ochi pare alta.

Este, cu alte cuvinte, cel mai rapid instrument de corecție a fizionomiei pe care îl ai la dispoziție. Și tot din același motiv, este și cel mai rapid mod de a strica un chip echilibrat.

Pasul 1: identifică forma feței

Înainte de orice decizie despre sprâncene, ai nevoie de trei informații:

• Lățimea frunții: de la o linie a părului la cealaltă, în punctul cel mai lat
• Lățimea pomeților: distanța maximă între obraji
• Lungimea feței: de la linia părului până la vârful bărbiei

Raportul dintre ele îți spune cu ce lucrezi. Cere clientei să prindă părul la spate și privește-o din față, la nivelul ochilor, nu de sus, pentru că unghiul îți deformează percepția.

Pasul 2: forma de sprâncene pentru fiecare fizionomie

Față ovală

Lungimea depășește ușor lățimea, iar proporțiile sunt deja echilibrate. Aici ai cea mai mare libertate. O sprânceană ușor arcuită, cu arc mediu și coadă scurtă, funcționează aproape întotdeauna. Nu supracorecta o față care nu are ce să corecteze.

Față rotundă

Lățimea și lungimea sunt apropiate, iar liniile sunt moi. Un arc mai înalt și mai bine definit adaugă verticalitate și „alungește” optic fața. Evită formele rotunjite, pentru că repetă forma feței și o accentuează.

Față pătrată

Frunte lată și maxilar puternic. Aici arcul înalt și ușor rotunjit este aliatul tău: contrastează cu unghiurile drepte ale feței și le îmblânzește. O sprânceană dreaptă și groasă va face maxilarul să pară și mai masiv.

Față alungită

Lungimea depășește clar lățimea. Sprânceana dreaptă, cu o arcuire foarte discretă, taie vertical fața și o face să pară mai scurtă. Este singura fizionomie unde forma dreaptă este prima opțiune, nu ultima.

Față în formă de inimă

Frunte lată, bărbie ascuțită. O arcuire delicată, rotunjită, echilibrează bărbia îngustă. Coada nu trebuie să coboare prea mult, pentru că accentuează triunghiul.

Față în formă de diamant

Pomeți lați, frunte și bărbie mai înguste. Sprânceana arcuită reduce optic lățimea zonei mediane. O formă prea dreaptă lasă pomeții să domine întreaga față.

Pasul 3: metoda celor trei puncte

Aici se despart stilistele care aplică rețete de cele care iau decizii.

Indiferent de forma feței, orice sprânceană se construiește pe trei repere pe care le marchezi înainte să atingi penseta:

1. Punctul de start: linia verticală care pornește de la aripa nasului și trece prin colțul interior al ochiului
2. Punctul de arc: linia care pornește de la aripa nasului și trece prin marginea exterioară a irisului, când clienta privește drept înainte
3. Punctul de final: linia care pornește de la aripa nasului și trece prin colțul exterior al ochiului

Marchează cele trei puncte pe ambele sprâncene, cu un creion alb sau cu ață. Abia apoi decizi ce corectezi.

Și aici apare partea pe care rețetele generale nu o pot acoperi: la majoritatea clientelor, cele trei puncte nu vor ieși la aceeași înălțime pe stânga și pe dreapta. Fața umană nu este simetrică. Un ochi este aproape întotdeauna puțin mai sus, o sprânceană puțin mai lungă.

Ce faci cu diferența (o corectezi, o compensezi sau o lași intenționat) este decizia tehnică propriu-zisă. Restul este execuție.

Cele patru greșeli pe care le văd cel mai des

1. Forța simetria matematică. Obiectivul nu este ca cele două sprâncene să fie identice, ci ca fața să pară echilibrată. Sunt lucruri diferite. Încercarea de a face două sprâncene perfect identice pe o față asimetrică duce aproape întotdeauna la subțierea inutilă a uneia dintre ele.

2. Aplică forma la modă, nu forma potrivită. Sprânceana lată și dreaptă a arătat excelent pe fețele pentru care a fost gândită. Pe o față alungită arată greșit, indiferent cât de bine este executată.

3. Decide după ce a început să penseze. Firul scos nu se pune la loc. Marcarea înainte nu este o formalitate. Este singurul moment în care mai poți schimba decizia.

4. Ignoră direcția naturală de creștere. Poți trasa forma perfectă pe hârtie, dar dacă firele cresc în altă direcție, rezultatul nu va sta așa. Analiza creșterii firului face parte din analiză, nu din execuție.

De la rețetă la metodă

Rețetele pe forme de față sunt utile ca punct de plecare. Îți dau o direcție în primele secunde ale consultației.

Dar clienta care revine nemulțumită nu vine pentru că ai ales „arcuit” în loc de „drept”. Vine pentru că undeva între analiză și execuție s-a pierdut o decizie tehnică: un punct de arc marcat greșit, o asimetrie compensată în direcția nepotrivită, o direcție de creștere ignorată.

Dacă vrei să lucrezi cu metodă și nu cu intuiție, analiza detaliată a sprâncenelor, măsurătorile corecte și corectarea asimetriilor sunt exact ce acoperă cursul online Brow Pro: Tehnici Avansate de Corecții, pas cu pas, cu demonstrație video.

Iar dacă problema ta este mai degrabă la culoare decât la formă, citește și de ce nu rezistă vopseaua pe sprâncene sau treci direct la cursul de colorimetrie Brow Color PRO.

Ai o întrebare despre analiza fizionomiei? Scrie-ne și îți răspundem.